.jpg)
Puiutul nostru creste vazand cu ochii. Luni, cand a implinit 2 saptamani, a venit moasa la noi acasa sa il cantareasca. 3,950 kg a aratat cantarul.
Il iubesc tot mai mult in fiecare zi, nu mi-as mai putea imagina traiul fara el. Il alint de cate ori am ocazia, adica atunci cand nu doarme, si imi place tare mult sa il pup pe talpite de cate ori ii schimb scutecelul :-)
Mamica mea ma ajuta foarte mult cu toate. Are grija de Caesar, ii face baita, face o mancare delicioasa si nu in ultimul rand imi da sfaturi pretioase si ma invata multe lucruri ce tin de cresterea unui copil.
Sotiorul meu spunea, inainte ca puiul sa vina pe lume, ca el nu il va putea tine in brate in primele luni pt. ca e prea mic si ii e frica sa nu-i faca vreun rau. Dar vorba aceea..."planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ", asa ca l-a tinut in brate inca din primele zile de viata. Tot sotiorul meu e cel care se ocupa de manichiura baietelului.
Astazi implineste Caesar 2 saptamani si 2 zile de viata. E tare cuminte, mananca si doarme. Mai si "smiorcaie" uneori, dar numai daca il doare burtica. Sunt linistita ca am mult laptic si copilasului ii place mult sa pape. Se spune ca, copiii alaptati la san au un indice de inteligenta mai crescut si ca sunt mai ascultatori si mai cuminti decat cei hraniti cu substituenti.
Si daca e sa mai scriu si de mine, pot spune ca ma simt in forma, nu imi mai e greu sa urc scarile, nu ma mai doare spatele, iar picioarele si degetele imi sunt atat de subtiri...abia acum imi dau seama cat de umflate au fost in timpul sarcinii. Dupa 4 zile de la nastere aveam deja kg de dinainte de a ramane insarcinata, iar dupa o saptamana de la nastere pierdusem inca 2 kg. Cu alte cuvinte, acum sunt cu 2 kg mai usoara decat in aprilie 2008. Pantalonii si blugii pe care ii purtam inainte de sarcina imi sunt deja largi si asta ma bucura nespus de mult. Scopul meu e sa mai scap de vreo 20 kg in cateva luni, nu mi se pare deloc irealizabil. Burtica mi s-a tras f mult, nici nu se vede ca am fost gravida cu numai 16 zile in urma. Sunt pe drumul cel bun :-)
Il iubesc tot mai mult in fiecare zi, nu mi-as mai putea imagina traiul fara el. Il alint de cate ori am ocazia, adica atunci cand nu doarme, si imi place tare mult sa il pup pe talpite de cate ori ii schimb scutecelul :-)
Mamica mea ma ajuta foarte mult cu toate. Are grija de Caesar, ii face baita, face o mancare delicioasa si nu in ultimul rand imi da sfaturi pretioase si ma invata multe lucruri ce tin de cresterea unui copil.
Sotiorul meu spunea, inainte ca puiul sa vina pe lume, ca el nu il va putea tine in brate in primele luni pt. ca e prea mic si ii e frica sa nu-i faca vreun rau. Dar vorba aceea..."planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ", asa ca l-a tinut in brate inca din primele zile de viata. Tot sotiorul meu e cel care se ocupa de manichiura baietelului.
Astazi implineste Caesar 2 saptamani si 2 zile de viata. E tare cuminte, mananca si doarme. Mai si "smiorcaie" uneori, dar numai daca il doare burtica. Sunt linistita ca am mult laptic si copilasului ii place mult sa pape. Se spune ca, copiii alaptati la san au un indice de inteligenta mai crescut si ca sunt mai ascultatori si mai cuminti decat cei hraniti cu substituenti.
Si daca e sa mai scriu si de mine, pot spune ca ma simt in forma, nu imi mai e greu sa urc scarile, nu ma mai doare spatele, iar picioarele si degetele imi sunt atat de subtiri...abia acum imi dau seama cat de umflate au fost in timpul sarcinii. Dupa 4 zile de la nastere aveam deja kg de dinainte de a ramane insarcinata, iar dupa o saptamana de la nastere pierdusem inca 2 kg. Cu alte cuvinte, acum sunt cu 2 kg mai usoara decat in aprilie 2008. Pantalonii si blugii pe care ii purtam inainte de sarcina imi sunt deja largi si asta ma bucura nespus de mult. Scopul meu e sa mai scap de vreo 20 kg in cateva luni, nu mi se pare deloc irealizabil. Burtica mi s-a tras f mult, nici nu se vede ca am fost gravida cu numai 16 zile in urma. Sunt pe drumul cel bun :-)
