Lilypie - Personal pictureLilypie Second Birthday tickers

30 martie 2009

Fotografii "proaspete"






Iar l-am pozat pe puiul meu :-) Am dorit sa postez si pe blog cateva dintre ele.
Noi suntem bine. Problema cea mai mare pe care o avem este ca nu mai trece iarna...a nins mult zilele trecute si desi e frumos cand e alb, parca acum e prea mult. Acum s-a topit, dar tot frig e. Peste doua zile e luna aprilie si rar intrezaresti cate o raza mica de soare! Abia astept sa vad copacii inmuguriti, iarba de un verde proaspat si sa aud ciripit de pasarele!
Caesar creste vazand cu ochii (si simtind "la mana" de cate ori il iau in brate).
Miercuri mergem la un control de rutina, il va masura in lungime si il va cantari. Suntem tare curiosi cat a crescut de ultima data.

26 martie 2009

Caesar la 2 luni


Ce baiat mare are mama!
Sa fii sanatos, comoara mea, si sa ai parte numai de zile frumoase!
Te iubim nespus de mult!

23 martie 2009

Cel mai frumos baiat din lume

Te iubeste mamica mult de tot...

21 martie 2009

Adevarul "gol-golut"


Bineinteles ca fiecare mama isi lauda puiutul, mi se pare cat se poate de normal. Ceea ce voi scrie eu aici pe blog, insa, va fi "adevarul si numai adevarul" in legatura cu evolutia si comportamentul baiatului meu, caruia ii este de fapt dedicat acest blog.

Caesar este primul meu copil si poate spre deosebire de alte femei care au mai intrat in contact cu copii mici sau care poate au avut frati mai mici, eu pot sa declar cu mana pe inima ca nu am avut nici un pic de experienta cu copiii mici, cu atat mai putin cu nou-nascutii.
Asa ca, pentru mine, faptul ca Caesar si-a tinut capsorul ridicat dupa numai o zi de viata, nu a fost nimic iesit din comun. Mama, insa, a ramas foarte surprinsa si mi-a spus ca de obicei bebelusii isi ridica capsorul dupa cel putin 2 luni de viata. Acelasi lucru l-am aflat ulterior si de la moasa care l-a consultat pe baiat si care, privindul-l mirata a spus "Ce baiat puternic avem aici!"
- deja de la numai o luna, Caesar, intins pe burtica, se ridica si se sprijia in brate si isi tine capsorul ridicat.
- adora muzica. in special rock-ul "metalic" si melodiile lente. Zambeste cand ii cant si parca incearca si el sa cante cu mine.
- se joaca cu jucariile din baby-sitter (vezi poza postata azi), tigrul este preferatul lui.
- ii recunoaste vocea lui Mica (Mica e mama mea, prescurtarea vine de la "mamica") cand vorbim cu ea pe Skype. Sta linistit si o asculta atent.
- acum cateva zile a inceput sa gangureasca, iar zambetul se tranforma intr-un ras mai silentios
- dimineata cand vede ca ma indrept inspre patutul lui sa il iau in brate, imi zambeste
- ne urmareste cu privirea prin camera (asta deja de la o luna), intoarce capul la sunet

Cu siguranta ca sunt mult mai multe lucruri pe care le face si nu le-am amintit aici...
Cel mai mult imi doresc sa ii dea Dumnezeu sanatate si noroc in viata! De restul ma ocup eu :-)

18 martie 2009

Prima baita in cada





Baiatul nostru e deja mare! Ieri i-am facut pentru prima data baie in cada!
Atat de mult ii place in apa...nu a plans niciodata. Prima baita i-a facut-o mama la numai cateva zile dupa nastere si, desi era ceva nou pentru el, nu a protestat in nici un fel. De atunci il imbaiem zilnic si e de-a dreptul o incantare sa il vedem atat de bucuros si de multumit de fiecare data!

12 martie 2009

Timpul


Ce termen relativ..."timp"...Spun asta pentru ca TIMPUL trece cu mult mai repede de cand l-am nascut pe Caesar. Nici nu stiu cand zboara orele, cand se duc zilele, nu-mi vine sa cred ca puiutul nostru are deja o luna si jumatate! Cred ca incep sa inteleg ce spun parintii mei, si anume ca iti dai seama cat imbatranesti cand iti vezi copiii crescand.
Mama s-a intors in Romania in 26 februarie, astazi sunt 2 saptamani de cand a plecat. Nu am inteles pe deplin cat de mult m-a ajutat decat cand m-am trezit aici fara ea...imi lipseste enorm, dar nu numai ca ajutor ci si ca simpla prezenta. Mi-e dor sa o vad, sa ii aud vocea, sa ii simt mainile fine, sa o privesc in timp ce il alinta pe Caesar...Nici ea nu mai poate de dorul nostru, vorbim aproape in fiecare zi pe Skype.
Chiar acum scriu din pat, mi-am luat lap-top-ul cu mine si Caesar sta intins langa mine si ma priveste. E o comoara, nici nu are rost sa spun cat de mult il iubesc si nici ca il iubesc tot mai mult pe zi ce trece. Imi insenineaza fiecare clipa. Indiferent cat as fi de suparata sau de trista din alte motive, in secunda in care il vad, uit de tot ce e negativ si ma simt cea mai fericita din lume!

Asadar...dupa cum spuneam...timpul trece aproape neobservat si din acest motiv nu am ajuns sa scriu pe blog demult. In ultimele luni de sarcina cand inca mai mergeam la servici, ma intrebam ce o sa fac toata ziua acasa in concediul de maternitate si ma temeam ca ma voi plictisi ingrozitor. Realitatea e cu totul alta :-) Alaptez din 3 in 3 ore, deci se intelege ca nu am mai avut o noapte dormita "integral" din 24 ianuarie. Dar nu mi-e greu. Nimic nu ar fi prea mult pentru comoara mea.

Ii multumim lui Dumnezeu ca baiatul nostru e sanatos si "zdravan", a ajuns deja la 5, 065 kg si 59 de cm (comparativ cu 3, 550 kg si 53 cm la nastere). Devine din ce in ce mai mare si mai puternic, are deja mai multe hainute care nu ii mai sunt bune.

E timpul pranzului acum pentru puiul meu, asa ca trebuie sa termin cu scrisul pt. astazi. Voi incerca sa scriu mai des pe viitor.