Buna dimineata

Chiar in clipa asta am ajuns la servici, dar sunt tare obosita. Am febra musculara peste tot, chiar si in locuri in care nici nu credeam ca am muschi!

Si acum sa povestesc cate ceva despre mine: dupa cum am scris si in descriere, am 27 de ani, sunt necasatorita, nu am copii si locuiesc cu iubitul meu intr-un apartament de 3 camere in Timisoara. Eu lucrez la birou (administrativ), iar D. (asa il voi numi de acum pe "el") e mecanic auto. Suntem impreuna de multi ani si ne intelegem bine cu unele mici exceptii.
Problema mea cu kilogramele in plus e destul de veche, mai exact....de cand ma stiu. Intotdeauna am fost mai plinuta, dar am aratat bine. Putem fara probleme sa port fustite scurte, haine mulate si imi stateau bine. De multe ori ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a impartit surplusul de kg destul de egal pe toate partile corpulu, pentru ca altfel.....nu stiu cum as fi aratat, mai ales la greutatea pe care o am acum.
De la "plinuta", am inceput sa acumulez tot mai multe kg. Totul s-a declansat in februarie 2004 cand am inceput sa lucrez aici la birou. Aveam mult de lucru toata ziua, iar masa mea principala era seara. Asadar mancam micul-dejun si cina. Dupa 3 luni, dandu-mi seama ca ma ingrasasem, m-am gandit sa ma cantaresc (cu alte cuvinte cantarul nu prea era parte din viata mea, decat f. rar). M-am socat! In 3 luni devenisem cu 10 kg mai grea! Am inceput sa dau vina pe stresul de la birou...etc.
In loc sa rezolv problema direct, deja de atunci, am fost total inconstienta si mi-am continuat viata fara sa ma gandesc o clipa la ce bag in gura. Acul cantarului arata tot mai multe kg, dar singurul lucru pe care il faceam era sa imi plang de mila. Sa nu se inteleaga gresit, nu pot sa spun ca sunt o tipa complexata, dar nici nu ma simt bine cu aspectul meu. Cel mai bun exemplu pot sa il dau de anul trecut din vara, cand am fost in concediu. Ma rugam la D-zeu sa fie frig si sa ploua numai ca sa nu fiu nevoita sa imi etalez corpul in costum de baie pe plaja! E normal???
Mersul la cumparaturi devenise intre timp un adevarat CHIN, nu imi mai gaseam haine care sa imi placa (am marimea 44-46 acum)...nimic din ce incercam nu parea sa imi stea bine.
Si asa m-am decis. Dupa ce am constientizat ca fara efort nu se poate face nimic si ca nu pot continua ca pana acum, dupa ce am citit mai multe povesti cu final fericit despre diferite persoane care au reusit sa slabeasca f. multe kg, am spus GATA. Pana aici a fost.
E timpul pentru o noua viata, cu mancare mai putina, cu mult sport si multa apa. Aceasta ar fi planul meu, pe scurt. Voi reveni cu detalii.